Dictionar

salamandră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salamandre, lat. salamandra)

1. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase.
 

axolot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axolott)

1. stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre.
 

bradt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bradt)

1. semifabricat obținut prin tocarea fină a cărnii proaspete de vită, la prepararea salamurilor.
 

branhiozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchiosaurus)

1. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini.
 

canapea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)

1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.
 

caudat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. caudato, fr. caudé/s/)

1. prevăzut cu coadă.
2. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele.
 

cracauer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Krakauer)

1. salam preparat prin afumare la rece după fierbere.