Rezultate secundare (Salariat,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. salarié)
1. I. care primește un salariu.
2. (despre muncă) recompensată, plătită cu un salariu.
3. II. persoană care primește un salariu, care este plătită de un angajator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnariat)
1. sistem în care salariaţii unei întreprinderi sunt coproprietari ai unei părţi din acţiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. célibat, lat. caelibatus)
1. starea civilă a unei persoane care nu este încă căsătorită sau care nu se căsătorește.
2. faptul de a fi celibatar, de a nu fi căsătorit.
3. (prin ext.) viață fără partener, viață de continență conjugală.
4. (în unele profesii) clauză de ~ = rezilierea contractului în cazul în care salariatul se căsătorește.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. collaborateur)
1. cel care colaborează.
2. cel care lucrează într-o instituţie, fără a fi salariatul ei permanent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économat)
1. magazin care aprovizionează salariaţii unor întreprinderi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grève)
1. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări.
2. ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indemnisation)
1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu.
2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită.
3. sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc.
4. (var.) indemnizațiune, (reg.) îndemnizație.