Dictionar

salariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salaire, lat. salarium)

1. retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă; leafă.
 

presalariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. présalaire)

1. (în unele țări din Occident) alocație acordată absolvenților unei facultăți pe timpul cât nu sunt angajați.
 

angajator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (angaja + tor)

1. persoană, companie sau altă organizație care angajează pe cineva pe un loc de muncă, contra unui salariu.
 

augmenta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. augmenter, lat. augmentare)

1. a face o cantitate mai mare; a crește, a face mai mare; a mări, a spori.
2. a crește salariul unei persoane.
3. (antonime) a diminua, a micșora.
 

augmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. augmentation)

1. acțiunea de a augmenta; rezultat al acestei acțiuni; augmentare.
2. (în special) creșterea salariului sau a prețului.
3. (var.) (înv.) augmentațiune
4. (antonime) diminuare, micșorare, scădere.
 

lohn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Lohn)

1. plată pentru munca prestată; salariu, leafă.
2. ceva cu care cineva poate fi recompensat pentru o realizare, efort et cetera; răsplată, recompensă.
3. contract de ~ = contractul prin care un producător, numit executant, se obligă să execute contra cost un produs la comanda unui beneficiar, numit ordonator, pe baza documentației tehnice puse la dispoziție de acesta.
 

retribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétribution)

1. plată în bani pentru o muncă prestată; salariu, remunerație.
 

salaria

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. salarier)

1. a remunera cu un salariu; a salariza.