Parte de vorbire: s. pl. (înv.)
Origine: (fr. réversale)
1. înscris prin care se încheie o concesiune reciprocă între două părți.
2. act prin care cineva se obligă să respecte un angajament; act de angajament.
3. act prin care un catolic căsătorit cu o persoană de altă confesiune se obliga a-și crește copiii în religia catolică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sale- + /con/duct)
1. conductă pentru transportul saramurii în unele combinate chimice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. salé)
1. preparat alimentar din aluat sărat, modelat în formă de bastonaşe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)
1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allostérie)
1. deformare a unei molecule de proteină prin modificarea sau suprimarea proprietăţilor sale enzimatice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiboïde)
1. (biol.) în formă de amibă; analog cu amiba sau cu caracteristicile sale; care amintește de amibă; amibiform.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ammoniacal)
1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.