Dictionar

Rezultate principale (Salivă.):

Saliva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. saliver, lat. salivare)

1. a produce (multă) salivă.


Salivă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. salive, lat. saliva)

1. lichid puţin vâscos, care umezeşte gura, secretat de glandele salivare.


Rezultate secundare (Salivă.):

Insaliva

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (în- + salivă, cf. fr. insaliver)

1. a înmuia alimentele cu salivă.


Salivar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. salivaire, lat. salivarius)

1. referitor la salivă.

2. glande ~e = glande sub limbă, care secretă saliva.


Salivaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT salivatio

2. FR sécrétion salivaire

3. EN flow of saliva

4. DE Speichelfluß

5. RU слюнотечение; rиперсекреция

6. HU nyálképzés, nyáladzás


Salivaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. salivation, lat. salivatio)

1. secreţie salivară.


Adenocondrom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénochondrome)

1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.

2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.


Adenolimfoidită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénolymphoïdite)

1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.


Amilază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.

2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.

3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.


Antisialagog, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. antisialagogue)

1. (factor) care diminuează, opreşte secreţia salivară.


Aptialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aptyalisme)

1. (med.) absența sau deficiența secreției de salivă; asialie.


Asialie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asialie)

1. absenţă sau diminuare a secreţiei salivare; aptialism.