Rezultate principale (Salvare.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (salva)
1. acţiunea de a (se) salva; fiinţă, circumstanţă salvatoare.
2. serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentaţi sau bolnavilor.
3. camionetă pentru transportul celor accidentaţi sau bolnavi, la un spital de urgenţă.
Rezultate secundare (Salvare.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (autosalva)
1. acţiunea de a se autosalva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + ambulanţă)
1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + sanitară)
1. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniţilor); autoambulanţă, autosalvare (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baleinière)
1. ambarcaţie uşoară la vânarea balenelor, pentru sport sau pentru transportat oameni.
2. şalupă rapidă (cu motor) pentru vizite oficiale, la salvarea naufragiaţilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bernhardiner)
1. câine de talie mare, viguros şi musculos, alb cu pete roşii, dresat special pentru salvarea drumeţilor rătăciţi în munţi; saint-bernard.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condamner)
1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.
2. a dezaproba, a dezavua; a blama.
3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.
4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare.
5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.).