Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. salvateur, lat. salvator)
1. I. care salvează, sau poate salva.
2. care mântuiește, care este în stare să asigure, să procure mântuirea.
3. II. persoană care salvează sau poate salva.
4. (prin special.) persoană care dezrobește sau poate dezrobi.
5. cel care mântuiește, care asigură mântuirea; mântuitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civique, lat. civicus)
1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inspiration, lat. inspiratio)
1. inhalare a aerului în plămâni.
2. facultate creatoare, spontană a inteligenţei umane.
3. avânt, entuziasm, forţă creatoare.
4. (fig.) idee (salvatoare) apărută spontan în conştiinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ophite)
1. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera şarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoaşterea salvatoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ebr. purim)
1. sărbătoare religioasă mozaică, celebrată la începutul primăverii, în amintirea evreilor salvaţi dintr-un masacru plănuit de perşi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. salutaire, lat. salutaris)
1. care are o acțiune favorabilă, fizică sau morală; salvator, folositor vieții și sănătății.
2. care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare; care este benefic, profitabil, util pentru conduita, comportamentul cuiva sau evoluția unui lucru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. salvabile)