Dictionar

Rezultate principale (Salvă):

Salva

Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. refl.
Origine: (lat., it. salvare)

1. I. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc.

2. a ~ aparenţele = a face faţă; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit.

3. II. a se scăpa singur dintr-o primejdie.

4. (fam.) a (se) scăpa dintr-o împrejurare supărătoare.


Salvă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. salve)

1. serie de lovituri trase simultan (sau succesiv) cu două sau mai multe arme de foc, folosite în special pentru a saluta o personalitate sau pentru a comemora un eveniment.

2. ~ de salut = salvă trasă fără proiectile, în diferite ocazii festive.

3. (var.) (reg.) sălburi.


Rezultate secundare (Salvă):

Autosalva

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + salva)

1. a se salva singur.


Salvabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. salvabile)

1. care poate fi salvat.


Salvamar

Parte de vorbire: s.
Origine: (salva + mar/e/)

1. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare.


Salvamarist

Parte de vorbire: s.
Origine: (salvamar + -ist)

1. pesoană calificată care lucrează în cadrul salvamarului.


Salvamont

Parte de vorbire: s.
Origine: (salva + mont/an/)

1. organizaţie pentru salvarea celor rătăciţi sau surprinşi de viscole ori avalanşe în munţi.


Salvamontist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (salvamont + -ist)

1. (persoană calificată, câine) din cadrul salvamontului.


Arcă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.

2. (prin ext.) corabie.


Autoambulanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + ambulanţă)

1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.


Autosalva

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + salva)

1. a se salva singur.


Autosalvare

Parte de vorbire: s.
Origine: (autosalva)

1. acţiunea de a se autosalva.

2. autosanitară.


Autosanitară

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + sanitară)

1. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniţilor); autoambulanţă, autosalvare (2).


Balenieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baleinière)

1. ambarcaţie uşoară la vânarea balenelor, pentru sport sau pentru transportat oameni.

2. şalupă rapidă (cu motor) pentru vizite oficiale, la salvarea naufragiaţilor etc.