Dictionar

sală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. salle, it. salla)

1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc.
2. totalitatea persoanelor adunate într-o sală.
3. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul.
4. coridor.
 

franco-provensală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. franco-provenşale)

1. entitate lingvistică între franceză și provensală, vorbită pe teritoriul fostului regat al burgunzilor.
 

saladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salade)

1. cască rotundă, purtată în sec. XV.
 

salamandră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salamandre, lat. salamandra)

1. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase.
 

șaland

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chaland)

1. navă fără autopropulsie, folosită la transportul mărfurilor.
2. navă, cu sau fără propulsie proprie, servind pentru transportul materialelor dragate.
 

șalander

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chalander)

1. remorcher pentru șalande.
 

salangană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Salangane, fr. salangane)

1. pasăre, din Asia și Oceania, care își face cuibul din frunze și fire de păr lipite cu salivă, denumit „cuib de rândunele”.
 

acantopterigieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthoptérygiens)

1. (zool.) ordin de pești osoși cu înotătoarea dorsală spinoasă.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.
 

acționariat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnariat)

1. sistem în care salariații unei întreprinderi sunt coproprietari ai unei părți din acțiuni.
 

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.
 

amfineurieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amphineures)

1. pl. clasă de moluște marine, având partea dorsală cu plăci calcaroase.
 

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.