Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sanguin, lat. sanguineus)
1. referitor la sânge; prin care circulă sângele.
2. (despre oameni) cu o circulaţie a sângelui foarte activă; sangvinic.
3. temperament ~ = temperament vioi; impulsiv.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. sanguin-, cf. lat. sanguis, -inis)
1. „sânge”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sanguinaire, lat. sanguinarius)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. sanguinisch)
1. prin care circulă sângele; sangvin.
2. (despre oameni) la care circulația sângelui este foarte activă; sangvin.
3. (înv.) care se manifestă prin expectorație cu sânge.
4. (înv.) care este înclinat spre cruzime și vărsare de sânge; sângeros.
5. temperament ~ = temperament viu, impulsiv, mobil.
6. (var.) sanguinic, (înv.) sancvinic.
Parte de vorbire: s.f. sg.
Origine: (sangvin + -itate)
1. aspect sangvinolent al unui țesut prin care circulă sângele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sanguinolent, lat. sanguinolentus)
1. amestecat cu sânge, care conţine sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adrénochrome)
1. produs de oxidare a adrenalinei, cu acţiune hemostatică şi tonifiantă asupra pereţilor vaselor sangvine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aéroembolisme)
1. astuparea cu gaz a unui vas sangvin sau limfatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. agglutinoscope)
1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenţi celulari, sub influenţa aglutininei din serul sangvin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminémie)
1. prezenţa albuminei în plasma sangvină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminones)
1. partea de proteine din serul sangvin care nu se coagulează prin încălzire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aldolasémie)
1. prezenţa aldolazei în serul sangvin.