Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. sanguinisch)
1. prin care circulă sângele; sangvin.
2. (despre oameni) la care circulația sângelui este foarte activă; sangvin.
3. (înv.) care se manifestă prin expectorație cu sânge.
4. (înv.) care este înclinat spre cruzime și vărsare de sânge; sângeros.
5. temperament ~ = temperament viu, impulsiv, mobil.
6. (var.) sanguinic, (înv.) sancvinic.
Parte de vorbire: s.f. sg.
Origine: (sangvin + -itate)
1. aspect sangvinolent al unui țesut prin care circulă sângele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. cognatio)
1. (dreptul roman) înrudire naturală, legătură de rudenie după mamă și tată între toți descendenții direcți; legătură de rudenie prin consangvinitate.
2. (lingv.) înrudire a cuvintelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colloïdoclasie)
1. invadare a sângelui de către substanţe proteice, în cazul unei distrugeri tisulare puternice.
2. stare de şoc cu modificări în constantele fizico-chimice ale coloizilor sangvini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémochrome)
1. denumire generică pentru pigmenţii sangvini transportori de oxigen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. inbreeding)
1. (biol.) încrucişare selectivă între indivizi înrudiţi genetic; consangvinizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macrophagocytose)
1. resorbţie a resturilor celulare (pigmenţi sangvini, globule) de către macrofage.