Dictionar

Rezultate secundare (Sanitar):

Sanitar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. sanitaire)

1. adj. referitor la sănătate, la igiena publică.

2. punct ~ = mică unitate de asistență medicală; agent ~ (și s. m.) = persoană din cadrul personalului medical inferior care se ocupă cu îngrijirea bolnavilor (în mediul rural).

3. (despre instalații) care servește la distribuirea, la evacuarea apei, la igiena unei locuințe.

4. s. m. ostaș din serviciul de îngrijire a răniților în armată.


Ambulanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambulance)

1. formaţie sanitară care răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă.

2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă.


Asistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de faţă (la ceva).

2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.

3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.


Autoambulanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + ambulanţă)

1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.


Autosalvare

Parte de vorbire: s.
Origine: (autosalva)

1. acţiunea de a se autosalva.

2. autosanitară.


Aviaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.

2. disciplină care studiază tehnica şi zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.

3. personalul şi mijloacele de zbor ale unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc.

4. forţă aeriană înglobând personalul şi avioanele militare ale unei armate.

5. ~ sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.


Biotehnician

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)

1. specialist în biotehnică.

2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.