Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bengali)
1. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde.
2. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indo-iranien)
1. limbi ~ene = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum şi grupul iranian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pali)
1. veche limbă indo-europeană, derivată din sanscrită, folosită şi astăzi ca limbă liturgică budistă şi ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania şi Thailanda.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prakrit)
1. dialect indian din sanscrită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. romani)
1. (lingvistică) limbă derivată din sanscrită și care îi unește pe romi în ciuda numeroaselor variații; limba țiganilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sanscrit, germ. Sanskrit)
1. limba ~ă (şi s. f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană.
2. referitor la limba sanscrită; scris în această limbă.
3. (s. m.) scriitor care a scris în limba sanscrită.