Dictionar

şapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chape)

1. strat superficial de bitum, de asfalt etc. destinat a impermeabiliza un element de construcţie.

2. (metal.) învelitoare în care se fixează formele în turnătorie.


Săpăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (săpa + -ăcios)

1. (despre boli) care distruge, care (se) agravează (în mod lent, pe nesimțite).


Sapan 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. sapan)

1. (mar.) parâmă sau lanţ cu care se ridică ori se coboară de la bord baloturi, bărci etc.


Sapan 2

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. mamifer rumegător din America de Nord, înrudit cu veveriţa, care ziua doarme foarte adânc.


Sapelli

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sapelli)

1. arbore de origine africană, cu lemnul tare, roşu-brun, cu luciu auriu, fibra ondulată, textură fină, cu miros aromatic de cedru, folosit în ebenisterie.


şaperon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chaperon)

1. capişon care acoperea capul şi gâtul până la umeri, purtat de bărbaţi şi femei în evul mediu.

2. (fig.) femeie în vârstă care întovărăşeşte în lume o fată sau o femeie tânără.


Advent

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.

2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.


Alveolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.

2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.

3. căsuţă construită de albine în fagure.

4. (bot.) scobitură.

5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.

6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.

7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.

8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.

9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.


Ascomicete

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascomycétes)

1. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulţesc prin spori.


Aulofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aulophytes)

1. plante care trăiesc în cavităţile unor organe ale altor plante cu autotrofe sau saprofite.


Balanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.

2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.

3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.

4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.

5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).


Bazidiomicete

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basidiomycètes)

1. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulţesc prin bazidiospori.