șapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chape)

1. strat superficial de bitum, de asfalt etc. destinat a impermeabiliza un element de construcție.
2. (metal.) învelitoare în care se fixează formele în turnătorie.

deșapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déchaper)

1. (metal.) a desface piesele unei șape (2).

eșapa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échapper)

1. (despre gaze arse într-un motor cu ardere internă) a scăpa.

reșapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rechaper)

1. a reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânze.

săpăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (săpa + -ăcios)

1. (despre boli) care distruge, care (se) agravează (în mod lent, pe nesimțite).

sapan 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. sapan)

1. (mar.) parâmă sau lanț cu care se ridică ori se coboară de la bord baloturi, bărci etc.

sapan 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. mamifer rumegător din America de Nord, înrudit cu veverița, care ziua doarme foarte adânc.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

bermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berme, germ. Berme)

1. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului.

buldozer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr., rus. bulldozer)

1. mașină rutieră (pe șenile) cu o lamă în față, pentru săparea, deplasarea și nivelarea pământului și la deszăpezit.
2. presă orizontală de matrițat și îndoit (la cald).

canelură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cannelure)

1. șant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor.
2. (tehn.) șant puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.

canion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. cañon)

1. vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu.

cavicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavicole)

1. (despre paraziți) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.