Dictionar

sarcastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sarcastique)

1. adj. (și adv.) plin de sarcasm, caustic.
2. s. n. element sarcastic (I).
 

acrimonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, mușcător, sarcastic.
2. (antonime) afabil, amabil.
 

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.
 

incisiv 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incisif)

1. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic.
 

incizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incision, lat. incisio)

1. tăietură operată cu bisturiul în corpul unui om sau animal; incizură (2).
2. (fig.) cuvânt, expresie sarcastică, vitriolantă.
3. crestătură în coaja unui arbore, în interiorul unui material.
 

mefistofelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méphistophélique)

1. (și adv.) diabolic; sarcastic, perfid.
 

micterism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mycterisme, cf. gr. mykterismos „bătaie de joc, zeflemea”)

1. atitudine sarcastică, sfidătoare; sarcasm.