centroid
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (engl. centroid)
Etimologie: (engl. centroid)
1. (fizică) punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui.
2. (matematică) centrul unui poligon.
3. (electricitate) centrul de greutate al sarcinilor electrice.
4. (cartografie) punct dintr-o zonă geografică de întindere relativ mică, ales în apropierea centrului său de greutate și ale cărui coordonate servesc pentru localizare în acea zonă.