Dictionar

Closet

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. closet)

1. instalaţie sanitară servind la satisfacerea nevoilor fiziologice de evacuare.


Conjuncturalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (conjunctural + -ism)

1. tendinţa de a utiliza diversele împrejurări pentru satisfacerea intereselor personale.


Consum

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konsum/verein/)

1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesităţi.

2. bunuri de larg ~ = produse ale industriei uşoare sau alimentare destinate consumaţiei individuale.

3. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumată pentru funcţionarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operaţii etc.

4. ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumită unitate.


Echitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équité, lat. aequitas)

1. egalitate, dreptate, nepărtinire.

2. cinste.

3. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi a obligaţiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia.


Epicureic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. epikureisch)

1. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.

2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.

3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.

4. școala = școală filosofică inițiată de Epicur, a cărei activitate s-a desfășurat mai multe secole, având ca obiectiv principal atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorinţelor „naturale şi necesare”.


Epicurian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. épicurien)

1. I. care se referă la doctrina filozofică a lui Epicur (sau epicurism); care ține de doctrina lui Epicur (sau epicurism); epicureic, epicureu.

2. care se dedică plăcerilor mesei, plăcerilor carnale; care se caracterizează prin căutarea plăcerilor.

3. care invită la plăceri.

4. şcoală = curent filosofic al cărui obiectiv principal este atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”; epicurism.

5. II. adept al epicurismului; epicureic, epicureu.

6. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual.

7. (antonime) jansenist, stoic.