satisfăcător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (satisface + -/ă/tor)

1. îndestulător; mulțumitor.

acceptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)

1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.

diletant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dilettante)

1. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator.
2. (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare.
3. (var.) (înv.) dilitant.
4. (antonim) profesionist, specialist.

frustrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frustrant)

1. care frustrează; care plasează într-o situație de frustrare; frustrator.
2. (antonime) gratifiant, satisfăcător.

insuficient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. insufficiente, lat. insufficiens)

1. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător.
2. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen.

marketing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. marketing)

1. concepție privind organizarea și desfășurarea activității economice, potrivit căreia producția trebuie să fie permanent adaptată la cerințele prezente și viitoare ale consumatorilor și să le satisfacă cu maximum de eficiență.
2. ansamblul metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satisfacerea acesteia.
3. disciplină științifică având acest obiect.

serviciu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. service, lat. servitium)

1. acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
2. slujbă, post, funcție.
3. a fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.
4. secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc.
5. (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale.
6. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.
7. ajutor, sprijin dat cuiva.
8. a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere.
9. scară de ~ = scară secundară într-un imobil.
10. succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor.
11. ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
12. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.
13. ~ divin = slujbă religioasă.
14. (sport) punerea în joc a mingii.