Dictionar

 
 

saturator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. satureur)

1. aparat pentru concentrarea unei soluții până la saturație.
 

săturător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (sătura + -ător)

1. (despre alimente) care satură repede și bine; sățios.
 

săturătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (sătura + -ătură)

1. potolire a foamei sau a setei; săturare.
 
 

adipic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addipique)

1. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice.
 

adiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addition, lat. additio)

1. adăugare.
2. (chim.) reacție de ~ = reacție prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.
3. (mat.) adunare.
 

alcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
 

alchenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alkène, germ. Alkena)

1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.
 

alchină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkine)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.