Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. saturé)
1. (despre compuși chimici) care nu mai are valențe libere; care se află în stare de saturație.
2. vapori ~ți = vapori având densitate maximă pentru presiunea și temperatura la care se află; soluție ~ă = soluție cu o concentrație maximă pentru presiunea și temperatura la care se află.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. saturation, lat. saturatio)
1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea.
2. stare a unui compus care nu mai conține valențe libere.
3. (fig.) satisfacere maximă a cuiva; (p. ext.) îmbuibare; sațietate.
4. până la ~ = atât cât poate suporta cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satureur)
1. aparat pentru concentrarea unei soluţii până la saturaţie.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (sătura + -ător)
1. (despre alimente) care satură repede și bine; sățios.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (sătura + -ătură)
1. potolire a foamei sau a setei; săturare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addipique)
1. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addition, lat. additio)
1. adăugare.
2. (chim.) reacţie de ~ = reacţie prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcane)
1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alkène, germ. Alkena)
1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alkine)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.