Rezultate secundare (Sau):
Saulă
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. sagola)
1. parâmă subţire care serveşte pentru a manevra velele sau pavilioanele şi pentru a lega diferite obiecte la bordul unei nave.
Saună
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauna)
1. baie de aer fierbinte alternată cu abur şi apoi cu stropi de apă rece.
SAUR(O)-, -zaur, -zaurian
Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. saur/o/-, -saure, -saurien, cf. gr. saura, sauros)
Saurieni
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauriens)
1. pl. ordin de reptile cu corpul acoperit cu solzi cornoşi, alungit şi prevăzut cu patru picioare: şopârlele, cameleonii etc.
Saurofidieni
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saurophidiens)
1. pl. sapraordin de reptile: ordinul lacertilienilor şi ofidienilor.
Saurografie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saurographie)
1. descriere sistematică a şopârlelor.
Aalenian, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aalénien)
1. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului interior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
Abate 1
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
4. prior.
Abatere
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
2. încălcare a unor dispoziţii.
3. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată.
4. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată.
Abaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Abcedografie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)
1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.
Abces
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.