Dictionar

Rezultate secundare (Sau):

Saulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. sagola)

1. parâmă subţire care serveşte pentru a manevra velele sau pavilioanele şi pentru a lega diferite obiecte la bordul unei nave.


Saună

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauna)

1. baie de aer fierbinte alternată cu abur şi apoi cu stropi de apă rece.


SAUR(O)-, -zaur, -zaurian

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. saur/o/-, -saure, -saurien, cf. gr. saura, sauros)

1. „reptilă, şopârlă”.


Saurieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauriens)

1. pl. ordin de reptile cu corpul acoperit cu solzi cornoşi, alungit şi prevăzut cu patru picioare: şopârlele, cameleonii etc.


Saurofidieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saurophidiens)

1. pl. sapraordin de reptile: ordinul lacertilienilor şi ofidienilor.


Saurografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saurographie)

1. descriere sistematică a şopârlelor.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aalénien)

1. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului interior); chelean.


Abate 1

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acţiunea de a (se) abate.

2. încălcare a unor dispoziţii.

3. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată.

4. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată.


Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Abcedografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.