Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (savant + -iza)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. encyclopédiste)
1. s.m.f. nume dat filozofilor, savanților și scriitorilor francezi progresiști din sec. XVIII care au colaborat la elaborarea Enciclopediei științelor, artelor și meșteșugurilor (Diderot, DÁlembert etc.).
2. s.m. autor al unei enciclopedii.
3. adj., s. m. f. (persoană) care are cunoștințe enciclopedice; encicloped.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pandit)
1. titlu dat iniţial brahmanilor în India, astăzi şi savanţilor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. satellite)
1. s. m. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul.
2. (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit.
3. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție.
4. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului.
5. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax.
6. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire.
7. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta.
8. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. scientisme)
1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei.
2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice.