Dictionar

scabello

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scabello)

1. piedestal pe care se așază busturi, statuete, lămpi.
2. taburet.
 

scabie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. scabies)

1. boală contagioasă de piele, produsă de sarcopt, caracterizată prin apariția unor mici vezicule care produc mâncărime; râie.
 

scabios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scabieux, lat. scabiosus)

1. care se referă la scabie; care are caracteristicile scabiei.
2. (adesea substantivat) bolnav de scabie; râios.
 

SCABRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. scaber, scabri „aspru, zgrunțuros”)

1. „aspru, rugos”.
 

scabros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. scabrosus, fr. scabreux)

1. nerușinat; indecent, necuviincios.
 

scabrozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scabrosité)

1. caracterul a ceea ce este scabros; vorbă, atitudine, faptă scabroasă.
 

ACARO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. akari „molie”)

1. „acarieni, scabie”.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

afișabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affichable)

1. care poate fi afișat.
2. (antonim) mascabil.
 

coprolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coprolalie)

1. tendință patologică de a folosi cuvinte și expresii obscene, scabroase; limbaj ordurier; scatologie.
 

scabios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scabieux, lat. scabiosus)

1. care se referă la scabie; care are caracteristicile scabiei.
2. (adesea substantivat) bolnav de scabie; râios.
 

scabrozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scabrosité)

1. caracterul a ceea ce este scabros; vorbă, atitudine, faptă scabroasă.