Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. skai)
1. imitaţie de piele din material plastic, maleabilă şi rezistentă; (p. ext.) obiect din acest material.
Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (nesigură, cf. bușcă)
1. bucățele de lemn putrezit care, uscate, sunt bune pentru aprins focul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cramponner)
1. refl. a se agăţa cu desperare de ceva sau de cineva; (fig.) a se ţine scai de ceva sau de cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipsacées, dipsacacées)
1. familie de plante asemănătoare cu compozeele: scaieţii, sipica etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flaccidité, lat. flacciditas)
1. moleşeală, slăbiciune, fleşcăială determinată de scăderea tonusului muscular.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flasque)
2. nerezistent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. talonner)
1. tr. (sport) a urmări pe adversar, a presa puternic.
2. (fam.) a urmări pe cineva de aproape, a se ţine scai de cineva.
3. intr. (rugbi) a face să iasă balonul din învălmăşeală.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (coadă + fâțâi)
1. copil care se ține scai după cineva; codiță.