scalen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scalène, lat. scalenus)

1. adj. (despre un triunghi) cu toate laturile inegale.
2. adj., s. m. (mușchi inspirator) între vertebrele cervicale și primele două perechi de coaste.

SCALENO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. scaléno-, cf. gr. skalenos „oblic”)

1. „oblic, scalen”.

scalenoedru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scalénoèdre)

1. (corp solid) limitat de douăsprezece triunghiuri scalene egale.

scalenotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scalénotomie)

1. secționare a mușchiului scalen pentru imobilizarea primelor două coaste superioare.

scaletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scaletta)

1. (cinem.) scenariu de film, cu indicația succesiunii momentelor principale ale acțiunii.

croazieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. croisière)

1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale.
2. (sintagmă) viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiții normale, pe un parcurs lung; viteza normală după probe.
3. (sintagmă) viteză de ~ = (fig.) ritm normal de activitate după o perioadă de adaptare.
4. acțiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară.

evazionist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (evaziune + -ist)

1. adj. care evadează.
2. adj., s. m. f. (cel) care se sustrage de la obligațiile fiscale.

evaziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évasion, lat. evasio)

1. evadare.
2. sustragere de la anumite obligații.
3. ~ fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale.

execuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exécution)

1. executare.
2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.

letraset

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Letterset/druck/)

1. set de litere și cifre de diferite culori și caractere, pe un suport transparent, care se imprimă prin apăsare, în lucrările de grafică, în activitatea de proiectare și design, în inscripționarea scalei aparatelor de măsură etc.

pas 2

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pas)

1. distanță care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui șurub, măsurată paralel cu axa de rotație.
2. ~ de dințare = distanța cuprinsă între planurile mediane a doi dinți consecutivi ai unui pinion sau ai unei roți dințate.
3. (inform.) operație unitară într-o rutină de calculator sau suboperație în executarea unei instrucțiuni.
4. (mar.) document personal cu valabilitate temporară dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare.
5. ~ genetic = distanță creată între un părinte și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei.