Parte de vorbire: s.
Origine: (tele2- + scaun)
1. teleferic cu scaune suspendate de un cablu în circuit.
2. scaun suspendat pe cablu la intervale fixe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ano- + -proctie)
1. (med.) anus artificial, deschidere chirurgicală care face posibilă evacuarea scaunelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc)
1. postament, suport care susţine o maşină-unealtă.
2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. instalaţie pentru încetarea puterii motoarelor.
4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc, germ. Bank)
1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot şedea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bar)
1. local public în care consumatorii sunt serviţi stând în picioare sau pe scaune înalte, în faţa unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc şi se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se aşază băuturi, pahare, tutun şi prăjituri.
4. cabaret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. cab)
1. cabrioletă englezească cu două roţi, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camerlingue, it. camerlingo)
1. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanţei Sfântului Scaun.