Dictionar

catedral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cathédral, lat. cathedralis)

1. care aparține scaunului episcopal al unei dieceze.
 

closet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. closet)

1. instalație sanitară servind la satisfacerea nevoilor fiziologice de evacuare.
2. spațiu mic închis folosit pentru a elimina dejecțiile corporale, cum ar fi urina sau scaunul.
 

dumper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dumper)

1. autocamion cu cupă metalică basculantă, la care scaunul șoferului se rotește în jurul axei de direcție.
2. vagonet basculant.
 

faeton 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phaéton)

1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal.
2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față.
3. autoturism asemănător cu o trăsură.
 

mototractor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mototracteur)

1. mașină agricolă, de obicei pe două roți, la care capătul din spate a fost adaptat astfel încât să transporte scaunul șoferului și elementele de legătură ale uneltelor de cultivare; tractor automobil, motoplug.
 

oculometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oculomètre)

1. dispozitiv cu ajutorul căruia o persoană paralizată poate să-și ghideze scaunul prin simpla mișcare a ochilor.