Dictionar

Rezultate principale (Scena):

Scenă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. scène, it. scena, lat. scaena)

1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii.

2. teatru; arta dramatică.

3. a părăsi ~a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru.

4. decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film.

5. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă.

6. scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.

7. loc unde se petrece o acțiune, o activitate.

8. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva.

9. ceartă, ieșire violentă, scandal.

10. a-i face cuiva ~ (sau ~e) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns.


Rezultate secundare (Scena):

Avanscenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-scène)

1. parte a scenei între cortină şi rampă.

2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei.


înscena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. inscenare)

1. a monta un spectacol teatral.

2. (fig.) a pune la cale acţiuni rău intenţionate.


Mizanscenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mise en scène)

1. realizare scenică sau cinematografică a unei piese, a unui scenariu; punere în scenă.


Scenarist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. scénariste)

1. autor de scenarii.

2. autor specializat în scrierea și adaptarea textelor pentru cinematografie.


Scenaristic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (scenariu + -istic)

1. adj. referitor la scenariu.

2. s. f. activitate de scenarist; arta scrierii de scenarii.


Scenariu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scénario)

1. text succint, subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum şi indicaţii tehnice şi de regie.

2. desfăşurare programată a unei acţiuni.


Adaptator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adaptateur)

1. cel care face o adaptare.

2. specialist care forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora.


Alegoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.

2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.


Aparteu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.

2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.


Butafor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (butaforie)

1. decorator în butaforie, mulțimea obiectelor fictive folosite de actori pe o scenă de teatru sau pe un platou de film.


Coprofemie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coprophémie)

1. perversiune care constă în rostirea cu voce tare a cuvintelor obscene; vorbire obscenă.


Cortină

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cortina)

1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru.

2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor.