Dictionar

 

pantomim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

1. s. m. actor de pantomimă; mim.
2. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi.
3. reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații.
 

script 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. script)

1. scenariul unui film, al unei emisiuni.