Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffonata)
1. reprezentaţie scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situaţie.
2. bufonerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dramatiza)
1. acţiunea de a dramatiza.
2. transpunere scenică a unei creaţii literare narative, cu un conflict puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mise en scène)
1. realizare scenică sau cinematografică a unei piese, a unui scenariu; punere în scenă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)
1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc.
2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor.
3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie.
4. profesiunea de actor sau de regizor.
5. spectacol, reprezentație scenică.
6. a face (sau a juca) ~ = a se preface.
7. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune.
8. ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă.
9. ~ experimental = calificare folosită pentru a desemna spectacolele care nu respectă canoanele întâlnite de obicei în acest domeniu, greu de clasificat, și teatrul de avangardă care încearcă experiențe noi sau care utilizează o metodă experimentală.