Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scepticisme)
1. concepţie care proclamă îndoiala faţă de posibilitatea cunoaşterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism.
2. atitudine de neîncredere, de îndoială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alogismus)
1. judecată care contrazice logica.
2. negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, la sceptici, mistici şi fideişti.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. pyrrhonien)
1. I. referitor la pironism (școală de scepticism filozofic fondată de Pyrrhon în secolul al IV-lea î.Hr.).
2. care se referă la Pyrrhon, care îl privește, care îi susține doctrina.
3. II. adept al pironismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon, filozof grec din antichitate)
1. doctrina filozofului Pyrrhon, care susţinea că nici o afirmaţie nu poate fi socotită mai îndreptăţită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile; scepticism filozofic.
2. (prin ext.) scepticism radical.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. sceptique)
1. I. care se referă la scepticism.
2. care nu crede nimic, care se îndoieşte de orice.
3. califică filozofii care spun că nimic nu este sigur.
4. II. adept al scepticismului.
5. filosof care profesează scepticismul.
6. persoană care adoptă o atitudine de scepticism.
7. (antonime) optimist, încrezător.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. voltairien)
1. I. referitor la ideile și filosofia lui Voltaire.
2. propriu lui Voltaire; care caracterizează opera lui Voltaire.
3. care împărtășește ideile lui Voltaire; care este sceptic, hedonist și nu foarte devotat; voltairist.
4. care critică, combate valorile consacrate, mai ales morale și religioase.
5. care provine din anticlericalism, dintr-o anumită libertate de gândire și de exprimare.
6. II. adept al voltairianismului.
7. cel care adoptă sau exprimă o atitudine de anticlericalism şi scepticism, proprii lui Voltaire.
8. persoană care împărtășește ideile lui Voltaire și aprobă lupta sa împotriva obscurantismului și bigotismului.