Dictionar

Rezultate secundare (Scheletului.):

Acondroplazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achondroplasie)

1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creşterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.


Antropoplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropoplastie)

1. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Chilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quille)

1. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia.


Metacarp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métacarpe)

1. porţiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp şi falange.

2. os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale.


Metatars

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métatarse)

1. porţiune a scheletului piciorului între tars şi falange.