Dictionar

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
 

acomodator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodateur)

1. (muşchi) la acomodarea cristalinului.
 

aductor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducteur, lat. adductor)

1. (muşchi) care produce aducţie (1).
 

agonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agoniste)

1. adj., s. m. (muşchi) care produce o anumită mişcare.
2. adj., s. n. (substanţă, agent) lipsit de activitate intrinsecă, care blochează receptorii.
 

anconeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anconé)

1. (muşchi) extensor al antebraţului, înapoia cotului.
 

antagonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes)

1. adj. antagonic.
2. adj., s. n. (substanţă, agent, muşchi) care împiedică efectele agonistului2 (II).