Dictionar

Schimbea

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (tc. ișkembe, cf. bg. skembe)

1. stomac al rumegătoarelor.

2. ciorbă de burtă, fel de mâncare oriental din burtă sau măruntaie de miel.

3. (var.) schembea, (Mold.) șchiombea.


Artificiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmăreşte se schimbe realitatea în mod nefiresc; meşteşug, abilitate.

2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.

3. (pl.) amestec de materii uşor inflamabile, care produc efecte de lumină şi culori.


Barter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. barter)

1. acord, în practica comercială, prin care părţile convin schimbe între ele mărfuri de valori egale.


Cameleon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-şi schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.

2. (fig.) om care îşi schimbă purtarea şi convingerile cu mare uşurinţă.


Converti

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. convertir, lat. convertere)

1. tr., refl. a-şi schimba, a face pe cineva să-şi schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă).

2. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma.

3. a preschimba însemnele băneşti ale unei ţări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb.


Cromatofor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatophore)

1. (bot.) organit din citoplasmă care conţine pigmenţi.

2. celulă pigmentată a dermei, capabilă schimbe culoarea animalului.


Disuasiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissuasion)

1. insistenţă (pe lângă cineva) pentru a-l face să-şi schimbe hotărârea.

2. ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar angajeze ostilităţile.