Dictionar

Rezultate secundare (Schimbului,):

Barieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrière)

1. loc de intrare într-un oraş unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.

2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau şosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o şosea.

3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.

4. linie de plecare (la cursele de cai); start.

5. stare marcând limitele posibilităţilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv).


Circulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circulation, lat. circulatio)

1. mişcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicaţie etc.).

2. mişcare a unui corp într-un circuit.

3. a pune în ~ = a face intre în uz.

4. mişcare a sângelui în aparatul circulator şi a servei în plante.

5. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri.

6. ~ bănească (sau monetară) = circulaţia banilor în procesul schimbului.


Economie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)

1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție.

2. totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale.

3. ~ de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient.

4. ramură, sector de activitate productivă.

5. gospodărire.

6. știința care se ocupă cu studiul economiei.

7. ~ politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.

8. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli).

9. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiți.

10. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc.


Relaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

1. legătură, conexiune, raport.

2. complement circumstanțial de ~ = complement care arată obiectul la care se referă o acțiune, o calitate; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de ~ = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior.

3. (log.) conexiune între doi, trei sau mai mulți termeni.

4. judecată de ~ = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite.

5. (mat.) condiție care leagă valorile a două sau mai multe mărimi.

6. (pl.) legătură între oameni, popoare, state etc.

7. legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte; traseu.

8. informație; expunere, relatare.

9. relații de producție = raporturi care se stabilesc între oameni în procesul producției bunurilor materiale, a repartiției, schimbului și consumului; relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relații = a cunoaște, a frecventa persoane influente.

10. a da relații = a informa.


Valoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valeur, lat. valor)

1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit.

2. judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica.

3. (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite.

4. eficiacitate, putere.

5. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor.

6. (ec.) ~a mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni.

7. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc.

8. înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani.

9. rentabilitate, productivitate.

10. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură.

11. durata unei note muzicale sau a unei pauze.

12. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt.

13. (pict.) intensitate a unei culori.