Dictionar

Schior, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. skieur)

1. cel care schiază, care practică schiul (2).


Acvaplanist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. acquaplanista)

1. schior pe apă, care practică alunecarea pe apă.


Eritropsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. érythropsie)

1. (med.) defect de vedere constând în a percepe obiectele colorate în roșu (această discromatopsie este cunoscută schiorilor care au fost expuși prea mult timp la o luminozitate foarte puternică).


Schilift

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. skilift, germ. Skilift)

1. instalaţie pentru transportul schiorilor în vârful unei pârtii.


Slalomist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. slalomista)

1. schior participant la un slalom.

2. (fig.) şofer care conduce maşina în zigzag.


Teleschi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléski)

1. instalaţie de teleferic cu cablu aerian pentru tractarea în urcuş a schiorilor pe schiuri.


Cheșchereică

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (magh. kés/kis + kerék)

1. unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

2. (var.) chioșchioreică.