Dictionar

sclav, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. sclavus)

1. persoană lipsită de libertate, care se află sub dependența absolută și atotputernică a unui stăpân și care poate fi cumpărată sau vândută.
2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia.
3. (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob.
 

sclavagism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. esclavagisme)

1. orânduire socială în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea privată a stăpânului de sclavi asupra mijloacelor de producție și asupra producătorilor.
 

sclavagist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. esclavagiste)

1. referitor la sclavagism, specific sclavagismului.
 

sclavaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. esclavage)

1. starea sau condiția unui sclav; sclavie.
2. sistem juridic și social care aplică drepturi de proprietate persoanelor, numite sclavi.
3. (prin ext.) stare de dependență totală a unei persoane față de cineva sau ceva.
 

sclavie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sclav + -ie)

1. stare, condiție de sclav; robie, sclavaj.
2. starea cuiva care se află sub o stăpânire tiranică.
3. (fig.) dependență totală.
 

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
 

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
 

anagnost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.
 

antisclavagist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. antiesclavagiste)

1. (cel) care se opune sclavagismului.
2. (cel) care se opune principiului și practicii sclaviei, mai ales comerțului cu sclavi.
 

arenarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arenaria)

1. (ant.) carieră de nisip.
2. mormânt al sclavilor gladiatori căzuți în luptele de arenă.
 

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.