Dictionar

sclerom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sclérome, gr. skleroma)

1. (med.) indurație; scleroză.
 

scleromalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scléromalacie)

1. (med.) alterare cu ramolisment al scleroticii; afecțiune constând în subțierea progresivă a scleroticii.
 

sclerometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sclérométrie)

1. determinare a durității mineralelor și a corpurilor metalice, solide, prin măsurarea durității la zgâriere.
 

sclerometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scléromètre)

1. aparat folosit în sclerometrie.
 

sclerometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scléromètre)

1. aparat folosit în sclerometrie.
 

scleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sclérose)

1. indurație a țesuturilor, în special a celui conjunctiv; sclerom.
2. ~ în plăci = boală prin leziuni cu multiple focare de demielinizare, diseminate în sistemul nervos central, putând antrena tulburări neurologice diverse.
3. (fig.) stare a ceea ce nu mai este capabil de evoluție, de adaptare, a ceea ce și-a pierdut orice suplețe.