Dictionar

alit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allite)

1. rocă sedimentară, roșie, din aluminiu și fier, produsă prin alterarea scoarței terestre.
2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.
 

altimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altimétrie)

1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; hipsometrie.
 

anatexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatexie)

1. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit.
 

anticlinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticlinal)

1. partea concavă a unei cute a scoarței terestre.
2. (biol.) plan de diviziune celulară perpendicular pe axul central.
 

antiizostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + izostatic)

1. (despre fenomene) care acționează în sensul deranjării echilibrului izostatic al scoarței terestre.
 

apomagmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apomagmatique)

1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarței terestre din soluții magmatice.