scobit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. scobi)

1. faptul de a scobi; scobire.
2. mașină de ~ = mașină-unealtă folosită pentru efectuarea de scobituri cu secțiune dreptunghiulară, în piese de lemn, prin intermediul unei dălți cu mișcare principală rectilinie, alternativă

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

ANTRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. antro-, cf. lat. antrum, gr. antron „peșteră”)

1. „cavitate, scobitură, spațiu gol, antru; antral”.

antru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peşteră)

1. (anat.) cavitate, scobitură.
2. ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului.

CAVI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cavus „scobit, gol”)

1. „cavitate, gaură, scobit, găunos”.

CELO- (3)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. koilos „adâncit, scobit”)

1. „scobit, găunos, concav”.

cimbocefalic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cymbocéphalie)

1. deformație a craniului care prezintă o scobitură adâncă înapoia bregmei.