cochiliaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coquillage)

1. animal cu cochilie.
2. motiv din scoici la ornarea fețelor mobilei.

concă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conque)

1. mare cochilie concavă.
2. (zool.) gen de moluște marine fără corp; scoică a acestor moluște.
3. (muzică) anumite scoici spiralate, pe care unele popoare le foloseau drept trâmbițe.
4. (anat.) cavitate a urechii, la baza căreia se află orificiul extern al canalului auditiv.
5. (arhit.) parte circulară care încheie nava mare a unei biserici.

conchiliocultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. conchylioculteur)

1. cel care se ocupă cu conchiliocultura.
2. persoană specializată în cultivarea scoicilor.

conchiliocultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conchylioculture)

1. creșterea scoicilor; cultivarea scoicilor comestibile (stridii, midii etc.).

conchiliolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Konchyliologe)

1. specialist în conchiliologie, disciplină care se ocupă cu studiul scoicilor.

conchiliologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conchyliologie)

1. parte a zoologiei care studiază scoicile.