Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aseitas)
1. (în scolastică) caracterul unei entităţi de a avea ea însăşi cauza şi principiul propriei sale existenţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baconisme)
1. filozofia lui Francis Bacon, care, combătând scolastica şi metoda deductivă, a pus bazele metodei inductive moderne.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cogitativo)
2. care se referă la cogitație.
3. (scolastică) facultate ~ă = facultatea de a face inferențe imediate care nu implică nici construcția, nici rigoarea unei deducții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conceptualisme)
1. concepţie în filozofia scolastică medievală apropiată de nominalism, care recunoaşte existenţa generalului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conséquence, lat. consequentia)
1. faptul de a fi consecvent.
2. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formulelor logice una din alta.
3. caracteristică a gândirii corecte care respectă legile şi regulile de formare şi transformare într-un sistem deductiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néo-scolastique)
1. adj. referitor la neoscolastică.
2. s. f. neotomism.