Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrobiocénose)
1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)
1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)
1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.
2. miner specializat în armarea excavaţiilor subterane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astaciculture, cf. lat. astacus „rac”)
1. ramură a acvaculturii, care se ocupă cu creșterea racilor.
2. creșterea racilor în scopuri comerciale sau semi-comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)
1. grup de oameni (reuniţi în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeţ) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanţi.