Rezultate secundare (Scopurile.):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intrigant)
1. (persoană) care folosește intriga pentru a-și atinge scopurile.
2. adj. care stârnește curiozitatea.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. politique, lat. politicus, gr. politikos, /II/ politike)
1. adj. referitor la politică.
2. nivel ~ = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme; om ~ = cel care își desfășoară activitatea în domeniul politicii; drepturi ~e = drepturi referitoare la participarea cetățenilor la viața obștească și la conducerea treburilor societății.
3. s. f. activitate a claselor, a grupurilor sociale în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe.
4. tactică, comportare, abilitate folosită de cineva pentru a-și atinge scopul.