Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. scribe, lat. scriba)
1. copist şi alcătuitor de acte la diferite popoare; cel care este priceput în arta scrisului.
2. (la vechii evrei) cărturar, jurist, învăţat care tălmăcea poporului normele de drept.
3. (depr.) scriitor, gazetar lipsit de valoare.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. scribo-, -script/o/-, -scription, cf. lat. scriptus)
1. „scris”.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. scribomane)
1. persoană care are mania scrisului; grafoman, scriptoman.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. scribomanie)
1. manie caracterizată de nevoia irepresibilă și compulsivă de a scrie; scriptomanie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. apparitor, fr. appariteur)
1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. folliculaire)
1. (peior.) jurnalist fără talent și fără scrupule; scrib, gazetăraş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (scriptomanie)
1. cel care are mania scrisului; scriboman.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scripte + -manie)
1. mania de a scrie mult; impuls incontrolabil de a scrie; scribomanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Skriptor, lat. scriptor)
1. s. m. scrib care (tran)scrie.
3. funcţionar în cancelaria Vaticanului care scrie bule papale.
4. cel care, cu mâna sa, scrie un text.
5. s. n. aparat înregistrator.