Dictionar

pseudoscriitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (pseudo- + scriitor)

1. persoană care își dă aere de scriitor; fals scriitor; pseudoliterat.
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
 

anticipator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anticipateur)

1. I. care anticipează viitorul; care face anticipări.
2. II. persoană care anticipează, care reușește să ghicească din timp apariția anumitor fenomene, evenimente etc.
3. (rar) scriitor de literatură science-fiction.
 

aticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă.
4. (antonim) beotism.
 

aticist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. atticiste)

1. I. care cultivă sau amintește de aticism.
2. II. autor care imită stilul scriitorilor atici.
 

autopastișa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + pastişa)

1. refl. (despre scriitori) a-și imita procedeele artistice proprii.
 

beletrist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Belletrist)

1. persoană, precum ar fi un scriitor, care este mai preocupată de frumusețea literară, aspectul estetic, al operelor literare decât de conținutul lor; scriitor de beletristică.