Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. fineţe de gust, măsură, eleganţă, puritate de stil şi de limbă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. atticiste)
1. I. care cultivă sau amintește de aticism.
2. II. autor care imită stilul scriitorilor atici.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + pastişa)
1. refl. (despre scriitori) a-şi imita procedeele artistice proprii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cénacle, lat. cenaculum)
1. grup de scriitori, artişti etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cenaclu + -ar, fr. cénaculaire)
2. care se referă la un grup de artiști, scriitori sau intelectuali uniți în jurul aceluiași interes.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classique, lat. classicus)
1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia.
2. conform normelor artei antice greco-latine.
3. referitor la clasicism (1).
4. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecţiune.
5. (despre scriitori, artişti etc.; şi s. m.) care aparţine clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; model.
6. care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic.