Dictionar

scrimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scrima, după fr. escrime)

1. sport constând în a mânui sabia, spada şi floreta.
 

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.
 

asalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assalto)

1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
4. exerciţiu de scrimă.
 

balestră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balestra)

1. balistă.
2. salt, fandare la scrimă.
 

battement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. battement)

1. (coregr., scrimă) mişcări ale piciorului liber înainte, înapoi sau lateral, cu sau fără deplasare de pe sol.
 

botă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botte)

1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.
 

chintă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quinte)

1. a cincea poziţie de apărare la scrimă.
2. formaţie de cinci cărţi consecutive de aceeaşi culoare la jocul de cărţi.