OK
X
alexic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. alexique)
1.
I.
referitor
la
alexie
(incapacitatea
de
a
citi,
de
a
înțelege
limbajul
scris).
2.
II.
suferind
de
alexie.
alograf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alo1- + -graf3)
1.
(scris)
efectuat
de
o
altă
persoană.
foiletonistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (foileton + -istic/ă/)
1.
adj.
(scris)
în
genul
foiletonului.
2.
s.
f.
arta
de
a
scrie
foiletoane.
3.
totalitatea
foiletoanelor.
notă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. note, it., lat. nota)
1.
scurtă
însemnare
scrisă;
indicație,
comentariu,
remarcă
(în
scris).
2.
articol
publicistic
de
proporții
reduse.
3.
adnotare
la
un
text,
care
cuprinde
lămuriri
sau
informații
asupra
unei
probleme
ridicate
de
acel
text.
4.
aspect,
nuanță
caracteristică,
trăsătură
particulară.
5.
a
fi
în
~
=
a
se
potrivi
unei
situații;
a
forța
~a
=
a
exagera.
6.
element
component
caracteristic
unei
noțiuni.
7.
calificativ
(în
cifre)
prin
care
se
apreciază
cunoștințele,
lucrările
unui
elev,
unui
student
etc.
8.
comunicare
diplomatică
scrisă,
adresată
de
un
guvern
altui
guvern,
cu
privire
la
anumite
probleme
etc.
9.
înscris
care
cuprinde
indicarea
sumelor
pe
care
trebuie
să
le
achite
cineva.
10.
semn
convențional
pentru
reprezentarea
grafică
a
sunetelor
muzicale;
sunetul
corespunzător.
opistograf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. opisthographe)
1.
(despre
un
manuscris)
scris
pe
ambele
feţe.
strict, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. strict, lat. strictus)
1.
care
lasă
foarte
puțină
libertate
de
acțiune
sau
interpretare;
riguros,
exact.
2.
sobru,
fără
ornamente;
care
nu
admite
excepţie,
abatere;
(prin
ext.)
sever,
aspru.
3.
care
constituie
un
minim.
4.
care
interesează,
privește,
caracterizează
exclusiv
pe
cineva
sau
ceva.
5.
care
este
limitat
(sau
circumscris)
exclusiv
la
cineva
sau
ceva.
6.
(bot.)
(despre
organe)
tare,
rigid.
7.
(mat.)
inegalitate
~ă
=
atribut
a
două
elemente
ale
unei
mulţimi,
în
care
s-a
definit
o
relaţie
de
ordine,
comparabile
şi
neegale.
8.
sensul
~
(al
unui
cuvânt)
=
sensul
(unui
cuvânt)
care
are
cea
mai
mică
extensiune;
(prin
ext.)
sensul
propriu
(al
unui
cuvânt).
9.
(antonime)
aproximativ,
extensiv,
laxist,
elastic.